Ziua in care nu s-a intimplat nimic

In ziua in care nu s-a intimplat nimic
Incercam sa fac sa inoate in ibric,
Prin aroma de cafea si ciocolata,
Un pitic.

Timpul curgea lent,
Peretii pareau la fel de drepti,
Scosesem si schimbasem piticul in ceva decent,
Iar peretilor le-am zis sa ramina intelepti.

Seara, cind s-au aprins licuricii stelutelor
Si ziua se pregatea de culcare,
Eu admiram luminitele casutelor
Si-mi doream mult de tot o plimbare la mare.

Punctul T


Era frumos şi viaţa surîdea,
Eram departe şi surîdeam cu ea.

Palate-ntregi de crengi şi de lumină
Ne despărţeau, imensităţi de tină
Se-ntindeau şi-un cer albastru, ca acoperiş,
Păzea, înalt, discuţii pe furiş.

Ca nimeni altul, tu înţelegeai,
Priveai, ştiai, luai, dădeai
Şi vechea rană se-nchidea încet,
C-o şoaptă aromată de şerbet.

Cînd soarele foşnea prin frunzele uscate
Şi apa-n picături de rouă adăpa albine,
Tu-mi răsplăteai cuvintele furate
Cu ore lungi în care îmi vorbeai de tine.

Şi-o-ntreagă-nvolburare generală,
Pe-un cîmp de maci şi de-albăstrele,
Ne cuprindea-n vîrtej şi-n ameţeală
Pînă cădeam cu faţa-n sus, spre stele.

Noaptea sclipea şi ochii tăi sclipeau verzui,
Iar eu mă oglindeam în ei, albastră,
Nu mai simţeam că-n talpă am un cui
Căci tu ştiai să faci din el durerea
Şi vindecarea "noastră".

Iar undeva, pe cer, unind cinci stele,
Eu desenam cu mintea o săgeată
Să îţi arate, pentru mine, ele
O unică întretăiere fără pată.

Şi-n ochi mi-am scris ceva ce am promis să-ţi povestesc...
Citeşte-acum, cînd încă te privesc
Şi-mi poţi simţi răcoarea şi încă se mai poate,
Că "undeva, în punctul T iubesc"
Şi nu-ţi schimba în veci nici una din coordonate.

...n-am mai scris de ceva vreme...

Geometrie

Undeva
în punctul
T
iubesc...

Luna roşie

Aproape nu mai văd să scriu,
Sînt mioapă şi, pe deasupra,
S-a lăsat întunericul.
Vreau nişte lumină,
Un reflector, ceva?...
Sau dacă nu...
Vino TU mai aproape,
Dă-ţi licuricii la mic
Şi felinarele de modă veche,
Lasă-ţi doar
Para roşie din piept
Să lucească sîngeriu
Deasupra mea.

Jertfa care învie

Aş vrea să te strîng
Cu cele două braţe din faţă
Şi cu cele două aripi din spate,
Să te împiedic în mătasea mea,
Să te lipesc de un copac în floare,
Între mine şi el – TU,
Să te umplu de ramuri vii,
Să te port încet, cu drag,
Spre altarul meu,
Să te ţin acolo
Şi să proslăvim împreună
Minunea care ne-a făcut
Unul pentru celălalt.

Tîrziu

E tîrziu
Şi se rostogoleşte apa
Din faldurile norilor,
Coagulată în pene mari de gheaţă,
TU plîngi, eu plîng,
E tîrziu
Şi-avem doar o viaţă...

E tîrziu,
S-a ars plăcinta,
Miroase a cămin în scrum,
Mă dor vulcanii noroioşi
Din noi
Şi de pe drum.

E tîrziu pentru atît de puţin,
E tîrziu pentru mai mult.

Apă dulce

Cum se cheamă
Zarea albă,
Strugurii brodaţi cu mană,
Ţigăncuşa cu-a ei salbă?...

Trec pe lîngă toate lent,
Într-o lume care n-are
Insectar pentru moment,
Lămuriri în dicţionare.

Urc pe-o scară fermecată
Ale cărei trepte curg
Înspre lumea minunată
Care-i sus, fără amurg.

Caut două litere legate,
Care ştiu să mă învie,
Caut “TU”, pe însetate...
Dă-mi izvorul tău doar mie...

Tînără ca marea

Cîrpeşte-mă de două ori
Cu palme ude de ploaie,
Cu degete sărate
Şi unghii dulci,
Cu linia vieţii
Întretăiată cu linia norocului
Şi trezeşte-mă,
De două ori trezeşte-mă!...
Şi mai mîngîie-mă o dată,
Doar o dată,
Cu mîna cunoscătoare de anatomie.

Însailă-mă cu iarbă de mare din saltea,
Pictează-mă cu verde, cu albastru,
Umple-mă cu apă şi plancton,
Înnobilează-mă cu stele de mare,
Siliconează-mă cu meduze
Şi fă-mi piercing cu stridii,
Îmbracă-mă-n nisip,
Să nasc perle...
Iubeşte-mă ca pe mare!...